Curgerea sticlei

M-am contrazis cu cineva mai demult, care afirma că sticla, în stare solidă, are proprietatea de a curge. Chiar dacă destul de lent.
Asta ar însemna ca în timp, toate obiectele din sticlă să prezinte deformări. De exemplu: oglinzile marilor telescoape ar trebui să se deformeze, ţinând cont de dimensiunile şi greutatea lor; la fel, geamurile exterioare ale zgârie-norilor, ar trebui ca după atâţia ani de la construcţie, să prezinte modificări ce ar afecta perspectiva vizuală, printr-un efect de lentilă.
Cum aceste fenomene nu sunt întâlnite (sau poate nu ştiu eu de ele), l-am contrazis pe respectivul, spunându-i că afirmaţia lui este greşită.
Am avut, sau nu, dreptate? Există fenomenul de curgere a sticlei aflată la temperaturi ambiante?

Efectele de curgere apar în sticlă doar la temperaturi înalte, de ordinul sutelor de grade Celsius. La temperaturi obișnuite, sticla este atât de vâscoasă încât se comportă exact ca un corp solid. Motivul pentru care ferestrele din catedrale sunt mai groase la bază nu ține de curgerea sticlei sub influența câmpului gravitațional (ar dura un timp mai lung decât vârsta Universului să se întâmple așa ceva, la temperaturi obișnuite), ci de tehnicile de atunci de fabricare a sticlei. Și aici vorbim numai de sticlă ideală, impuritățile prezente în material, pot să contribuie și mai mult la vâscozitatea deja extrem de ridicată.

Deci răspunsul ar fi nu, sticla nu curge la temperatura camerei.

Kenose a scris:Motivul pentru care ferestrele din catedrale sunt mai groase la bază nu ține de curgerea sticlei sub influența câmpului gravitațional (ar dura un timp mai lung decât vârsta Universului să se întâmple așa ceva, la temperaturi obișnuite), ci de tehnicile de atunci de fabricare a sticlei.

Ştiu că obţinerea sticlei plane se făcea tăind suprafeţe de diverse mărimi dintr-un balon de sticlă fierbinte; ca rezultat, apăreau anumite neomogenităţi în grosimea sticlei.
Şi nu toate ferestrele din catedrale sunt mai groase la bază, mai degrabă cred că e vorba de un mit urban; de aici şi interpretarea că sticla solidă ar curge la temperatura camerei.