Universul în imagini

Iată că în sfârşit, după multe nopţi înceţoşate, am reuşit să probez camera web şi să iau primele imagini prin lunetă. Distanţa focală a obiectivului este de 700mm, iar a ocularului de 20mm.
Nu sunt prea mulţumit, însă acestea sunt doar primele probe.











Vor urma şi altele, în măsura în care cerul va fi senin şi nu-mi vor îngheţa mâinile pe lunetă!  

Inca ai probleme cu autofocusul?

Si, exista cea mai mica sansa sa poti observa echipament uman lasat pe Luna?

Kenose a scris:Inca ai probleme cu autofocusul?

Asta deranjează cel mai puţin!
Mai dificil este cu reglajul focalizării imaginii, simultan, atât din focuserul lunetei cât şi din cameră, pe întuneric. Iar aberaţiile cromatice sunt şi ele prezente datorită slabei calităţi a camerei web.

Si, exista cea mai mica sansa sa poti observa echipament uman lasat pe Luna?

Glumeşti, nu-i aşa? E ca şi cum ai încerca să zăreşti cu ochiul liber un nasture dintr-un avion aflat la 10 000 de metri!
Echipamentul uman lăsat în urmă nu cred să fi fost observat nici măcar cu telescoapele cele mai puternice. Şi nu că n-ar avea puterea de mărire necesară, cât datorită acţiunii turbulenţelor atmosferice ce distorsionează imaginea la rezoluţii foarte mari. La puteri de mărire de peste 400 - 500 ori, imaginea vălureşte ca şi când s-ar vedea prin abur.
Poate doar folosirea opticii adaptive să permită asta, în nici un caz telescoapele de amatori, oricât de puternice ar fi ele.

În seara am avut parte de ceva cer mai senin, aşa că am încercat să fotografiez Jupiter. Imaginile salvate sunt mult mai slabe decât ceea ce vedeam eu prin lunetă.
De exemplu, prin ocularul de 20mm puteam să disting 3 sateliţi Jupiterieni, Ganimede, Io şi Calisto, iar prin cameră nu apar decât 2, ca vai de ei. În plus de asta, puteam să disting vizual şi 2 benzi din atmosfera planetei, vag de tot, dar totuşi sesizabil. Cu ocularul de 4mm se vedeau foarte clar, dar din păcate pentru el nu am adaptor la camera web.

Imaginile prin cameră, fără crop:

Şi mai jos aveţi un exemplu, generat cu "Stelarium", aşa cum vedeam eu imaginea reală prin ocularul de 20mm şi prin cel de 4mm:

Exemplu de imagine reală:

Foarte frumos. Pe mine mă fascinează de multă vreme sateliții lui Jupiter. Din câte înțeleg, e foarte posibil ca mulți să prezinte oceane subterane, ori din ceea ce știm de pe planeta noastră, asta este o condiție care înlesnește foarte mult apariția vieții.

Despre Europa se presupune că deţine un ocean de apă lichidă sub crusta de gheaţă. Acum, dacă or exista acolo şi ceva fiinţe extraterestre, poate vom afla în viitor.

Şi uite, chiar acum, cât stăteam de vorbă, a apărut şi Europa din spatele planetei Jupiter, aşa că pot vedea 4 sateliţi!
Nu mai pun imagini că oricum nu se distinge. Trebuie să mă crezi pe cuvânt!  

Ura, am reuşit să văd Saturn, pentru prima dată prin luneta proprie.   
Nu am putut să iau imagini, deoarece rezoluţia camerei pe care o folosesc e mult prea slabă. Oricum, las mai jos o simulare, ca să vă faceţi o idee de cum l-am văzut, la o putere de mărire de 175 ori.   

Pata solară din 11 03 2015, ora 13; ISO 100, exp 1/500, f:11 + filtru.
Fotografiată cu obiectiv de 135mm factor crop 1,6 (focală echivalentă 216mm).

Spoiler:

Jupiter cu cei 4 sateliţi; de la stânga la dreapta şi de jos în sus: Calisto, Io, Europa, Ganimede.
Exp. 1 sec; f:4.5; ISO 1600 (stacking 12 cadre).

Spoiler:

Felicitari, incepi sa te apropii. Cred ca a venit momentul sa inlocuiesti refractia cu reflexia. Un telescop - entry level- poate fi o optiune. (aberatiile croma pe care le vad sunt prea accentuate...)

E făcută cu aparatul foto. Deocamdată încă sunt în probe. Mai încerc cu ISO mai mic şi o diafragmă de 8. Azi n-am mai avut timp că s-a înnorat.

Soarele eclipsat mai mult de nori decât de Lună - 20 Martie 2015.

Spoiler:

Urata vreme....