Limita Tolman–Oppenheimer–Volkoff

Defineşte limita situată între 1,4 şi 2 – 3 mase solare pentru care o stea îşi va sfârşi evoluţia colapsând şi generând o stea neutronică. Spre deosebire de pitica albă, într-o astfel de stea, gazul neutronic degenerat este cel care produce presiunea ce echilibrează forţele gravitaţionale. Peste 1,4 mase solare presiunea generată de gazul electronic degenerat nu mai este suficientă pentru a asigura un echilibru, iar electronii se vor combina cu protonii formând neutroni. Cum şi aceştia se supun principiului excluziunii şi nu pot ocupa stări cuantice identice, gazul neutronic degenerat va crea presiunea necesară opunerii colapsării.
Peste această limită nicio forţă nu se va mai putea opune prăbuşirii gravitaţionale iar steaua va deveni o gaură neagră.

Cred că e nebunie în emisia de neutrini și radiație electromagnetică atunci când are loc acest colaps. În momentul de față astrofizicienii în tendințe își dau cu părerea despre compoziția miezului unei stele neutronice. Unii visează la materie extrem de exotică (condensați kaonici, hyperoni, povești), dar nu prea sunt verificabile teoriile din păcate.

Kenose a scris: În momentul de față astrofizicienii în tendințe își dau cu părerea despre compoziția miezului unei stele neutronice.

Da, după ultimile aprecieri teoretice, nucleele steleor neutronice ar putea fi compuse din quarci. Probabil că există şi aici diferenţe structurale în funcţie de masa stelei.
Oricum, structura materiei din interiorul unei stele se modelează pe baza unor parametrii ce intervin în ecuaţiile de stare şi al echilibrului hidrostatic, iar în cazuri din astea speciale se ţine seama şi de efectele relativiste ce apar.